Piroska-Sarolta Both, contabilul comunei noastre, s-a pensionat pe 10 noiembrie. Deși în tinerețe și-a imaginat viitorul în domeniul sănătății, studiile și oportunitățile au îndreptat-o spre contabilitate. Zâmbind, ne-a dezvăluit că pe 6 august s-au împlinit 45 de ani de când lucrează. Am discutat cu ea despre anii petrecuți la muncă și despre experiențele sale.

– Când ați început să lucrați la Primărie?
– Am început în octombrie 2001 ca referent de asistență socială, înainte de aceea, din 1979, am lucrat la Întreprinderea de Confecții din Miercurea Ciuc. Din 2002 am devenit casier până în iulie 2009 și în același an am susținut examenul de contabilitate. De atunci am fost contabil la primărie. În total, am lucrat 23 de ani la Primărie.

– Cum era fluxul de lucru la începutul anilor 2000 și cum este acum? Se pot compara cele două situații?
– Nici atunci, nici acum nu a fost ușor. Poate că partea de casierie a fost mai ușoară, pentru că pe atunci era încă un angajat care se ocupa de colectarea impozitelor, astfel încât munca era împărțită. Adevărul este că între timp s-au dezvoltat foarte multe programe, au fost multe inovații. Cu ajutorul programelor rezolvăm multe lucruri, se accelerează procesele, dar se solicită de aproximativ cinci ori mai multe hârtii decât înainte. Aici se produce acum hârtie.

– Cum v-ați descurcat cu noile programe?
– Au fost organizate cursuri de pregătire. La începutul anilor 2010, CECCAR (Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați) a organizat timp de câțiva ani cursuri în Gheorgheni. Apoi, timp de aproximativ 6-7 ani, s-au organizat în fiecare noiembrie, în jurul zilei Sfântului Martin, la Băile Tușnad. În ultima vreme, firma Expert Diplomatic organizează cursuri la Miercurea Ciuc.

– Care a fost cea mai mare provocare în timpul anilor de muncă?
– Cred că însăși contabilitatea. Mai ales faptul că trebuie să rezolvi totul singur. Sunt primării unde s-a obținut ca pe lângă contabil să mai fie și un asistent, astfel încât munca să fie împărțită. Când plecam în concediu, a doua zi mă sunau de la finanțe că au nevoie de ceva. Și așa a fost mereu. Am putut lua doar 1-2 zile de concediu, altfel aveam o grămadă de hârtii pe birou și era greu să recuperez. Trebuie făcut în fiecare zi.

– Ce sfaturi le-ați da celor care încep?
– Cel care începe trebuie să se pregătească foarte bine. Contabilitatea este extrem de diversă, trebuie să fii foarte atent. Necesită multă atenție și muncă precisă. Și cu cifrele romane trebuie să ai grijă în mod special.

– Ce sunt cifrele romane?
– Când sunt scrise invers. Nu 58, ci 85. Sunt contabili cărora le place să facă așa și atunci trebuie să cauți eroarea. Când trebuie corectat, îți ia mult timp și energie. Deci, esențial este să fii foarte atent și precis.

– Ce planuri aveți pentru anii de pensionare?
– După cum este firesc, ca mamă, sper să devin bunică. Dacă Dumnezeu și sănătatea îmi vor permite, aș vrea să fiu o bunică activă și iubitoare, să mă ocup de nepoții mei. Îmi voi folosi talentele pentru a-i ajuta pe copiii mei. Îmi place să călătoresc și am câteva locuri pe listă pe care aș vrea să le vizitez. Nu în ultimul rând, aș vrea să-mi reiau și să cultiv relațiile cu rudele și prietenii pe care le-am neglijat din cauza ritmului alert al vieții.

Piroska Both a desfășurat timp de douăzeci și trei de ani o muncă dedicată la primărie, făcând contabilitatea cu toată priceperea sa și sprijinind cu toate puterile funcționarea administrației locale. Îi dorim ani de pensionare liniștiți și fericiți, și sperăm ca toate dorințele sale să i se îndeplinească!

Doamna contabil Zsuzsanna Pál, a fost responsabilă timp de douăzeci și patru de ani pentru contabilizarea precisă a veniturilor Primăriei. Cu ocazia pensionării, ne-a povestit despre cariera sa.

– Unde a fost primul dumneavoastră loc de muncă și când ați început să lucrați la Primărie?
– Am început să lucrez la Ciucsângeorgiu, ca angajat al gospodăriei colective locale. Apoi, în decembrie 1991, am venit la Sânmartin ca si contabil la percepție. În anul 2000, biroul de percepție a fost mutat la Miercurea Ciuc, iar eu am fost invitată la primărie, astfel am ajuns aici.

– Ați lucrat tot timpul în aceeași poziție de contabil?
– Da, am fost tot timpul în acest post. De fapt, sarcina mea era contabilizarea veniturilor consiliului local. Aceasta includea stabilirea impozitelor: impozit pe autovehicule, impozit pe teren, impozit pe clădiri, amenzi, publicitate și toate veniturile. Trebuia să le stabilesc și să le colectez.

– Cum ați rezuma anii petrecuți aici?
– Adevărul este că a fost foarte greu. Ne-am asumat sarcinile și le-am îndeplinit pe cât de bine am putut. Cel mai important era ca oamenii să avanseze. Nu pot spune că mi-a plăcut foarte mult această muncă, dar am acceptat-o. Comunitatea însă a fost bună. Nici nu aș fi venit la momentul acela dacă nu ar fi fost bine. Toată lumea incerca sa ma convinga să rămân și, în cele din urmă, am rămas.

– Ați petrecut douăzeci și patru de ani aici. Ce mesaj aveți pentru cei care încep cariera?
– Le spun să înceapă și să învețe, pentru că totul se poate învăța. Trebuie să citești mult, să studiezi legile, pentru că sunt foarte puțini cei care te-ar putea ajuta. Nu ai pe cine întreba, așa că doar așa se poate rezolva. Trebuie să lucrezi întotdeauna conform legii și, mulțumesc lui Dumnezeu, nu am avut niciodată probleme în timpul muncii mele.

– Aveți deja planuri pentru anii de pensionare?
– Da, voi avea grijă de nepoți.

Prin activitatea sa, Zsuzsanna Pál ne-a prezentat încă un exemplu de muncă depusă pentru comunitate. Rigorismul și respectarea legii au contribuit la asigurarea unei funcționări financiare solide a Primăriei. Îi dorim mulți ani plini de bucurie în timpul pensionării, sperând că își va putea dedica timpul lucrurilor pe care le iubește cu adevărat.